Despre zbor..

Daca ar fi sa scriu pe foarte scurt probabil ca v-as spune ca am zburat in 3 saptamani in Nepal cat intr-o jumatate de an in Romania: practic o ora, maxim trei in fiecare zi. Pokhara este ca intr-o caldare imensa cu lacul la mijloc, si dealuri (la noi poate ca le-ar spune munti) de 1500 m. Se face termica in fiecare zi si acest curent ascendent te face sa ramai in aer, daca vrei, multe ore invartindu-te intr-o spirala imensa de zeci de parapante. Daca o privesti de jos, vezi curcubeul multicolor de aripi ce se invarte incet, incet. Daca insa esti inauntru constati ca e ca si cum ai conduce pe Magheru la ora de maxim trafic: trebuie sa fi cu ochi in patru directii, sa anticipezi rapid reactiile celorlalti. Sunt incepatroi, tandemuri, piloti cu experienta, pilot care au fumat un pic inainte de decolare sa prinda curaj..
Mult mai interesant pentru mine decat invartitul in cerc in "termica casei" este zborul la distanta. Printre parapantistii care zboara aici sunt diverse locuri la care tanjesti sa ajungi, dar ai nevoie de experienta si perseverenta. Se cheama Green Wall, Diki Danda, Odan Danda sau marele Korchon. Trebuie sa traveresezi vai si sa urci dealuri sa lasi sate in spate sa prinzi orice adiere ca sa ramai sus. Sa te pierzi este insa imposibil pentru ca muntii din spate sunt atat de mari, si vaile atat de largi incat oriunde ai fi aterizat (pentru ca da, mi s-a intamplat de mai multe ori sa ma intorc pe jos si nu prin aer :) vei sti repede incotro e "acasa". Sunt autobuze care fac legatrura cu toate satele din vaile muntiilor si Pokhara, care surprinzator circula destul de bine. Autobuzele, da, arata ezact c ain filmele indiene, fiecare impopotonat cu ciucurasi si vopsit in culorile curcubeului, cu vre-o celebritate locala canand in difuzoare, hurducaind fara amortizoare pe drumurile deseori desfundate.
Din nou aterizand in satele de dincolo de dealuri ai ocazia sa interactionezi cu oamenii. Se strang toti in jurul tau, la inceput copii care te ajuta sa strangi parapanta, neindemanatici si calcand pe suspante, apoi vin cei mari care se minuneaza de telefonul tau sau alte aparate cu luminite si baterie pe care le arati. Ii intereseaza foarte mult tara din care vi, desi evident multi n-au auzit niciodata de romania, iar de multe ori conversatia se incheie cerandu-ti bani. Vine autobuzul si-ti iei calduros la revedere de la toti, spun ceva pe limba lor care foarte probabil inseamna ca te mai asteapta si altadata. Evident, pentru ziua de maine, eu continui sa visez ca voi zbura si mai departe decat azi si ca ma voi intoarce in zbor cu parapanta mea, si nu, inca odata, cu autobzul satului.